duminică, 20 noiembrie 2011

DUMITRU STANILOAIE (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov - d. 1993 București)

Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov - d. 1993 București) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii" (în douăsprezece volume). Membru de Onoare al Academiei Române (1991).







Date biografice

S-a născut la Vlădeni ca ultimul dintre cei 5 copii ai lui Irimie și Rebeca Stăniloae, nepoată de preot. Pe 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii copii, doi gemeni - Dumitru (moare în septembrie 1931) și Mioara (moare în 1945). În 1933 se naște Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaș. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naște în 1959.

Studii

A urmat studiile secundare la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov între 1914 și 1922, și cele superioare la Facultatea de Litere din București (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuți (între anii 1923 - 1927). La Cernăuți a obținut doctoratul în 1928.




Cariera teologică


Este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultățile de Teologie din Atena (1927 - 1928), Munchen și Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și face călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936] - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946
Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc.
Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 este redactor al publicației “Telegraful Român".
În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din București, la catedra de Ascetică și Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultății în Institut Teologic de grad universitar, Dumitru Stăniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică și Simbolică. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și în octombrie postul la catedră.
În 1968 este invitat la Freiburg și Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susține conferințe. În 1969 conferențiază la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegației B.O.R., în 1971.
Este numit “Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 și este premiat la Londra cu distincția onorifică “Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice și creștinești.
În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 este membru de onoare, în același an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Atena. În 1992 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București. În 1993, teologul Ioan I. Ică Jr. și Mircea Păcurariu editează volumul omagial: Persoană si comuniune: Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vîrstei de 90 de ani, Sibiu, Ed. Diecezană, 1993. În 2002 a apărut prima carte în engleză care discută analitic teologia Pr. Stăniloae: Lucian Turcescu, dir., Dumitru Staniloae: Tradition and Modernity in Theology (Center for Romanian Studies, 2002).
Despre teologia sa sunt și alte păreri:
„Dumitru Stăniloae n­-a fost un sfânt. [...] într-o epocă oarecare a scris și prin «Glasul Patriei»! [...] Iar opiniile lui Stăniloae despre omul modern erau așa de diferite de ale lumii de astăzi, încât el nu poate fi un model pentru tinerele generații de teologi. Stăniloae era un conservator, un naționalist ortodox. Scrierile sale sunt o odă adusă ortodoxiei și o perpetuă polemică cu protestantismul și catolicismul. Ca și pentru Noica, pentru Stăniloae Occidentul era o civilizație de bye­bye, însă la amândoi le curgeau balele după o călătorie prin Apus după cărți.[1]
—Romeo-Valentin Muscă
„Fiind român, Părintele Dumitru Stăniloae aparține unui popor care a trebuit să realizeze și să mențină fără încetare un foarte dificil echilibru între spațiul său propriu, ” mioritic ”, și situația să tragică și roditoare în același timp, de legătură între Orientul și Occidentul creștin, între Ortodoxie și latinitate, între lumea greacă și lumea slavă... Între multe altele, aș alege trei teme care mi se par fundamentale în opera Părintelui Dumitru Stăniloe: dragostea, ca limbaj în vorbirea despre Dumnezeu și despre om, semnificația spirituală a lumii, și Biserica, laborator în care se lucrează învierea. Pentru a vorbi despre Dumnezeu, Părintele Stăniloae vorbește despre dragoste. Iar pentru a vorbi despre dragoste, el vorbește despre asceză, ca desprindere, și despre rugăciune ca adâncire în existența care devine relație personală.”
„Teologia adevarata si vie, dupa Protopresbiterul Dumitru Staniloae, se orienteaza simultan in trei directii : catre trecut, prezent si viitor. Ea este in acelasi timp apostolică, contemporana si profetică. Caracteristicile ei, declara dansul, sunt fidelitatea fata de Revelația lui Hristos data in Sfânta Scriptură si Tradiție ... responsabilitate catre credincioșii care sunt contemporani cu teologia care se face si deschidere catre viitorul eshatologic ... Teologia Dogmatică Ortodoxă este in primul rand bazata ferm pe tradiția apostolică, asa cum este ea interpretata de Părinți ... Scriitorii patristici sunt intotdeauna tratati de Părintele Dumitru ca si cum ar fi contemporani, ca martori vii a caror marturie cere din partea noastra o continua autoexaminare si regandire, avand in vedere preocuparile zilei de azi. Credincioasa trecutului, responsabila fata de prezent, Teologia Dogmatică Ortodoxă este, de asemenea, o carte profetica, deschisa catre viitor, creatoare,indicand carari inca neexplorate.”
—Kallistos (Ware), Episcop de Diokleia
„Care sunt caracteristicile distinctive ce marcheaza teologia Părintelui Dumitru Staniloae in general si, mai precis, acest prim volum al "Teologiei Dogmatice Orfodoxe" ? Patru teme principale cer o mentiune speciala. Mai intai si, cel mai important, teologia dansului este o teologie a iubirii si comuniunii personale. In al doilea rand, si in legatura directa cu primul punct, teologia Părintelui Dumitru este in mod pregnant trinitara. Pentru el doctrina Treimii este nu o simpla piesa de invatatura formala, acceptata datorita autoritatii Bisericii, ci are o semnificatie cruciala pentru fiecare dintre noi, afectand felul in care ne privim pe noi insine si unii pe altii ... In al treilea rand, teologia Părintelui Dumitru Staniloae este structurata de adevarul dublu al departarii si totusi apropierii lui Dumnezeu. Dumnezeirea este total transcendenta si total imanenta, incomprehensibila si totusi, intelesul adanc al oricarui lucru, infinit dincolo de orice participare si totusi, mai aproape de noi, decat insasi inima noastra. Strans legata de invatatura Parintelui Dumitru despre prezenta energiilor necreate ale lui Dumnezeu in tot universul este o a patra caracteristica importanta in gandirea sa : viziunea sa asupra transfigurarii cosmice. El ofera mult mai temeinic, decat oricare alt scriitor ortodox din zilele noastre o convingatoare teologie a lumii.”
—Kallistos (Ware), Episcop de Diokleia
„Părintele Dumitru Stăniloae vede bucuria ca pe una din caracteristicile specifice ale tradiției ortodoxe: ” Ortodoxia, prin bucuria trăirii lui Dumnezeu, este doxologică, și nu teoretică. Ea nu se dedă la speculații despre Dumnezeu, ci exprimă bucuria trăirii în Dumnezeu și a participării la existență cu întreaga creație ”. Mai precis, bucuria ce marchează Ortodoxia este aceea a Învierii: ” Temeiul cel mai adânc al nădejdii și bucuriei care caracterizează Ortodoxia și de care este pătruns întreg cultul său este Învierea. ” Bucuria noastră în creație nu este simplu emotivă sau sentimentală, ci în mod ferm hrito-centrică, izvorând din credința noastră în Dumnezeu cel întrupat și înviat din morți.”
—Kallistos (Ware), Episcop de Diokleia
„Cheia pentru descifrarea viziunii creative a părintelui Stăniloae, viziune care explică gândirea sa și stilul său meditative, este tema bogată a ” persoanei și a comuniunii ”, în unitatea lor relațională și dialogică.”
—preot Ioan Ică Jr.
„Părintele Dumitru Staniloae este cu sigu­ranta cel mai mare teolog ortodox contemporan. Pe masura ce va fi tradusa in limbile occidentale, opera sa se va afirma ca una din creatiile majore ale gandirii crestine din a doua jumatate a secolului nostru. Cand l-am intalnit pe parintele Dumitru, nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc la Sfantul Ioan Evanghelistul, care la adanci batraneti, repeta mereu ca "Dumnezeu este iubire" si "Cel ce iubeste pe fratele sau se afla in lumina". Oamenii din Transilvania sunt recunoscuti pentru vi­goarea lor infaptuitoare, in lucrarea mintii ca si in cea a mainilor. Parintele Dumitru intrupeaza virtutile neamului sau: inalt, vi­guros iar imensitatea operei sale marturi­seste o putere de munca putin obisnuita.[2]
Iată și câteva idei ale părintelui Dumitru Stăniloae legate de poporul român și rolul strategic jucat de el în istoria religiozității și umanității europene:
„Naționalism este constiinta că apartii cutărui grup etnic, iubirea acelui grup si activizarea acestei iubiri în slujba binelui lui. Care este însă modul românesc de comuniune cu ordinea spiritualã transcendentã? Aceasta ne-o spune istoria si ne-o spune viata actualã a poporului nostru: este Ortodoxia. Ortodoxia e ochiul prin care priveste românul spre cer si plin de lumina de acolo si-l întoarce spre lume, conducându-se după el în atitudine si pasii săi.”
„Cheagul de iubire si de sacrificiu între membrii natiunii nu-l poate întretine decât credința în Dumnezeu.”
„Creștinismul răzbate în mod necesar spre nationalism. Dumnezeu nu mã va rãsplãti dupã modul cum am stiut sã mã desfac de comuniunea fireascã în care mi-a fost dat sã trãiesc, ci dupã modul în care am afirmat aceastã comuniune cu vointa si cu iubirea mea creștină.”
„Ortodoxia ne-a menținut ca un neam unitar și deosebit, cu un rol important între popoarele din Orient și Occident. Ea ne-a dat puterea să ne apărăm ființa față de îndelungata ofensivă otomană, constituind un zid de apărare și pentru popoarele din Occident, deși, pe de altă parte, ne-a ajutat să ne apărăm ființa și față de unele din popoarele vecine din Occident.”
„Dar Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea să ne apărăm ființa națională și liniștea Occidentului, ci ne-a dat și puterea să contribuim la menținerea popoarelor (grecilor și slavilor) din Balcani. Țările noastre au adăpostit cultura acelor popoare și le-au dat puterea să se dezvolte și totodată să se mențină chiar ajunse sub jugul otoman. Am susținut mănăstirile din Sfântul Munte, bisericile și mănăstirile din acele țări, inclusiv cele din Țară. Prin Ortodoxie poporul nostru a jucat, ca un fel de centru, un rol apărător pentru Orientul și Occidentul european.”
„Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înțelegerea rațională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenței, propriu popoarelor din Răsăritul Europei.”

[modificare] Detenția politică

Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reținut de Securitate alături de membrii mișcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ținut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.

 Opera

Lucrări teologice
  • Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al lerusalimului și legăturile lui cu țările românești, Cernăuți, 1929 169 p. (teză de doctorat);
  • Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
  • Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
  • Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.
  • Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
  • Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
  • Teologia Dogmatică și Simbolică. Manual pentru lnstitutele Teologice, 2 vol., București, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și loan Petreuță);
  • Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., București, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată “o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice românești și punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică");
  • Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981, 320p.;
  • Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
  • Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
  • Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
  • Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
  • Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, București, 1993, 96 p.;
  • Comentariu la Evanghelia lui loan, Craiova, 1993;
  • Iisus Hristos lumina lumii, București, 1993,
  • Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.
Lucrări istorice
  • Din urmările Ediuctului de tolerant în ținutul Hațegului, în vol.”Fraților Alexandru și loan I. Lapedutu", București, 1936, p. 837-842;
  • O luptă pentru pentru Ortodoxie în Țara Hațegului, în Anuarul XV al Academiei teologice <<Andreiane>>", Sibiu, 1939, p. 5 - 76;
  • Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului, în vol. “Omagiu lui loan Lupaș la împlinirea vârstei de 60 de ani", București, 1943, p. 826-833;
  • Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, în BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9 - 10, p. 1137-1185;
  • Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
  • Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, București, 1973, 207 p.;
  • Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, în “Ortodoxia", an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603;
  • Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general, în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p. 563-590;
  • De ce suntem ortodocși? (românii), în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27.
  • sute de articole și studii teologice

[modificare] Distincții și titluri academice (selectiv)

  • "Doctor Honoris Causa", Universitatea din Tesalonic (1976)
  • "Doctor Honoris Causa", Institutul Teologic St.Serge din Paris, (1981)
  • "Doctor Honoris Causa", Facultatea de Teologie din Belgrad, (1982)
  • "Doctor Honoris Causa", Universitatea din București, (1992)
  • Premiul Dr. Leopold Lucas, Facultatea de Teologie Evanghelică din Tūbingen
  • "Crucea Sf. Augustin din Canterbury" din partea Primatului Angliei, (1981)
  • Membru titular al Academiei Române, (1992)

Biografie

  • În anul 2000 a apărut la editura Humanitas o biografie scrisă de Lidia Stăniloae, fiica lui Dumitru Stăniloae,"Lumina faptei din lumina cuvântului", în care este evocată personalitatea părinților și momentele dificile prin care a trecut de-a lungul anilor Familia Stăniloae.
sursa:wikipedia.ro

luni, 7 noiembrie 2011

PREOŢI ŞI DIACONI ARESTAŢI ÎN PERIOADA 1945 -1989

1
PREOŢI ŞI DIACONI ARESTAŢI ÎN PERIOADA 1945 -1989
Părintele Constantin Mincu (†), născut în 1908 la Gheboieni, Dâmboviţa, paroh în salul
natal, a fost arestat în 1952 pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A murit în 1951 sau 1953 în
lagărul de exterminare Peninsula, Valea Neagră.
Preotul Gheorghe Mincu (†) din Dâmboviţa a murit în închisoare.
Preotul Tudorache Mirea, paroh în Ruşeţu, Buzău, a fost arestat în 1959 şi condamnat,
pentru propagandă religioasă, fiind socotit "duşman al P.C.R. "
Preotul Ion Mireanu născut la 17 noiembrie 1888 în comuna Stăneşti Chirculeşti, judeţul Ilfov,
paroh în Popeşti, Ilfov, a fost arestat în perioada 16 august 1952 - 25 aprilie 1953, pentru activitate în
cadrul P.N.Ţ.
Preotul Teodor Mirescu, născut la 1 martie 1902 în comuna Sălcuţa-Pleniţa, Dolj, a fost arestat
în perioada 26. 06. 1959 - 26. 06. 1963. Eliberai din închisoare, a fost reîncadrat în parohia Subeşli,
Muscel, de unde s-a transferat la Bucureşti.
Preotul Grigore Miron, născut la Oneşti în 1906, paroh în localitatea Fuixienii Doamnei.
Bucureşti, a fost condamnat prin sentinţa 575/1. 06. 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, la doi ani de
închisoare, pedeapsă redusă în urma recursului la un an.
Preotul Alexandru Misirliu din Bucureşti, a fost arestat în perioada 16 august 1952 - 8
august 1953.
Preotul Mihai Mităcaru1, născut în 1905 la Crucea, Suceava, a funcţionat ca paroh în satul
natal. Arestat în 1952 şi 1956, ca oponent al regimului, a fost condamnat la cinci ani de închisoare,
pedeapsă pe care a executat-o la Canal.
Preotul Petre Mitican, paroh la Târguşoru Vechi, Prahova, a fost condamnat prin sentinţa
736/1955 a Tribunalului Militar Bucureşti la şapte ani de închisoare corecţională.
Preotul Dumitru Mitoiu, născut la 8 octombrie 1916 în Dărmăneşti, paroh în Băceşti, Vaslui, a
fost arestat în 1948 şi condamnat pentru uneltire împotriva ordinii sociale. A fost deţinut la Aiud.
Preotul Ştefan Mitran din comuna Cerat, Dolj, a fost închis între anii 1954.1964.
Părintele Nicu Mitrică (†), născut în 1906 la Cilieni. Olt, arestat în 1949, a fost omorât de
Securitate.
Preotul Florea Mitroi (†) a decedat la Periprava în 1961.
Preotul Nicolae Mitroi din Roşiori de Vede, Teleorman, a fost arestat perioada 15 august 1952 -
12 august 1953.
Preotul Vasile Mitroi, născut la 30 august 1914 în comuna Cornetu. Ilfov, paroh în salul natal,
a fost închis în perioada
Preotul Oancea Mocanu, născut la 6 mai 1912 în Peceneaga, Tulcea. paroh la Bogearu,
Caflacra, şi Dulgia, Ilârşova, a fost condamnat prin sentinţa 311/31. 08. 1950 a Tribunalului Militar
Constanţa la şapte ani de temniţă grea pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A trecut pe la Cavnic.
1 Mitocaru - potrivit listei de la Arhiepiscopia Sucevei.
2
Preotul Modoran din Tutova era deţinui în lagărul de la Caracal în 1945.
Preotul Mircea Modroiu din localitatea Vama Buzăului a fost arestat în timpul regimului
comunist.
Părintele Aurel Moise, născut la 19 aprilie 1916 în localitatea Tăuţ, Arad. preot în parohiile
Salu Mic, Pădureni, şi Segaj, Arad a fost arestat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" de două ori:
prima dată în 1958, a doua oară în 1964. A fost condamnat prin sentinţa nr. 347/1959 a
Tribunalului Militar Cluj lai 7 ani de închisoare şi trimis la Gherla, Aiud şi Ostrov.
Preotul Iosif Moise din parohia Abram, Bihor, a fost arestat la 15 august 1952.
Preotul Mihail Moise, născut la 4 noiembrie 1905 în Padina, Mehedinţi, paroh în comuna
natală şi în Drobeta - Turnu Severin, a avut în perioada 1951 - 1956 domiciliu obligatoriu la Filiaşi,
Dolj, împreună cu toată familia.
Preotul Nicolae Moise, născut la 7 februarie 1913 în comuna Albeşti, Argeş, a funcţionat ca
preot în oraşul Olteniţa. în 1959, a fost arestat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" şi condamnat
la doi ani de închisoare, pedeapsă pe care a executat-o la Penitenciarul Jilava.
Preotul Victor Moise din parohia Vama a fost anchetat 30 de zile în temniţele Securităţii.
Preotul Gheorge Moisei din Galaţi, născut la 26 septembrie 1906 la Oniceni, Roman, a fost
arestat în 1958 şi condamnat de către Tribunalul Militar Constanţa, prin sentinţa 3670/58, la 24 de
ani de muncă silnică, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A executat şase ani din această
pedeapsă; a fost închis la Periprava.
Preotul Dumitru Moldovan, născut în 1907 la Benadea, Braşov, paroh la Recea, Braşov, a
fost condamnat pentru "omisiune de denunţ " la doi ani de închisoare în 1954 şi trimis la Canal.
Preotul Gheorghe Moldovan, paroh în localitatea Budila, Braşov, a fost închis în temniţele
comuniste.
Preotul Tit Moldovan, protosinghel la Mănăstirea Tismana, a fost arestat în 1958, pe când
era stareţ al Mănăstirii Polovragi. A decedat după eliberare şi este înmormântat la Mănăstirea
Ţigăneşti.
Părintele Dumitru Moldoveanu s-a născut la 10 februarie 1910 la Fitioneşti, judeţul Vrancea,
unde era preot paroh în momentul arestării, în 1949. Condamnat la trei luni de închisoare pentru
sabotaj, a executat pedeapsa la Focşani. In 1952 şi 1953 a mai fost arestat de două ori câte patru,
respectiv trei luni.
Preotul Dosoftei Moraru (Murariu), slujitor la catedrala patriarhală, a fost condamnat la şase
ani de temniţă grea, prin sentinţa 248/1960 a Tribunalului Militar Bucureşti, pentru "uneltire
împotriva ordinii sociale".
Preotul Evmenie Moraru, născut la 18 septembrie 1910, în localitatea Pânceşti, Bacău, paroh
la Stejaru, judeţul Neamţ, a fost arestat în 1945, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A stat în
închisoare cinci ani şi patru luni la Târgu Jiu, Piteşti, Aiud, Ghencea şi Canal, fără să fie judecat.
Preotul Morărescu din Buzău era în 1945 deţinut în lagărul de la Caracal.
Preotul loan Moruzan din Bârlad, a fost închis la Suceava şi Canal, fiind acuzat ca a ajutat
călugăriţele de la Mănăstirea Tudor Vladimirescu.
Preotul Traian Moşie din Petroşani, Hunedoara, a fost condamnat la şase ani de închisoare.
3
Preotul Gheorghe Munteanu, născut la 14 august 1912 în Poiana Blenchii, Sălaj, paroh în
comuna natală, a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj prin sentinţa 510/17. 11. 59 la şase ani
de închisoare şi patru ani interdicţie corecţională pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Preotul Ion Munteanu din Ardusat, Maramureş, a fost arestat la 16 august 1952 şi condamant
la un an de închisoare pentru uneltire. A executat pedeapsa la Satu Mare.
Preotul Boris Munteanu din Focşani s-a născut la 3 mai 1913 la Ocniţa, Hotin. A fost închis
în temniţa de la Galaţi.
Preotul profesor Galaction Liviu Munteanu (†), născut la 16 mai 1898 în localitatea Cristian,
Braşov, rector al Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj, arestat pentru întocmirea unei programe de
predare a religiei, a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj la cinci ani de detenţie şi închis la
Gherla apoi la Aiud, unde a decedat în iunie 1961.
Preotul Gheorghe Munteanu (†) din Hunia-Maglavit, judeţul Dolj, arestat în urma unei
revolte a ţăranilor, a fost condamnat la zece ani de închisoare şi a murit în detenţie.
Preotul Nicolae Munteanu din Oradea a fost anchetat la Securitatea din Cluj.
Preotul Şerban Munteanu, născut la 16 august 1914 la Bărbăteşti, Gorj, paroh la
Muercasca, Vâlcea, Dolceşti şi Petreşti, Gorj, arestat la 7 octombrie 1958 şi condamnat la zece ani de
închisoare, a fost eliberat la 22 mai 1963 de la Ostrov.
Preotul Octavian Traian Munţiu, născut la 13 octombrie 1922 în Cărpiniş, Alba, a fost
condamnat în 1961, de Tribunalul Militar Braşov, la cinci ani de închisoare. Graţiat în 1964, a slujit
în parohiile Reciu, Bunteşti şi Şoimiş-Petreasca, judeţul Bihor.
Preotul Florea Mureşan (†)), născut la 8 iulie 1907 în Ciubanca, Cluj, preot la catedrala din
Cluj, profesor la catedra de Teologie practică a Academiei Teologice, din 1946 protopop al Clujului -
funcţie pe care este nevoit să o părăsească în 1948 - a fost arestat în 1952 şi în 1958. Acuzat de "crimă
de uneltire împotriva ordinii sociale" şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, a fost închis la Satu
Mare, Gherla, Jilava apoi la Aiud unde a murit la 4 ianuarie 1961.
Preotul Vasile Mureşan din Terebeşti, Satu Mare, născut la 31 martie 1908, a fost
arestat în 1950 şi condamnat prin sentinţa 419/1950 a Tribunalului Militar Cluj, la opt luni de
închisoare pentru "favorizarea infractorului", iar în 1956, prin sentinţa 126 a Tribunalului
Militar Oradea, la 8 ani detenţie pentru uneltire.
Preotul Iosif Muşatescu, fratele dramaturgului Muşatescu, paroh la Suslăneşti, Argeş,
a fost condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa 478/11. 05. 1950. la un an
de închisoare pentru favorizarea infractorului.
Preotul Ioan Naftanailă s-a născut în 1925 la Breaza, unde a devenii paroh mai
târziu. A fost arestat în 1957 pentru omisiune de denunţ şi condamnat la trei ani de
închisoare, pedeapsă mărită în urma recursului la şase ani, prin decizia 135’ 15. 08. 1958 a
Tribunalului Suprem, Colegiul Militar. A fost închis la Gherla, Sălciii, Periprava şi Grindu.
Preotul Eugen Nancă (†), paroh în Goicea Mică. Dolj, a murit în colonia de la
Periprava. în 1961.
Preotul Simion Nan (Nanu) din Cisnădie. Sibiu, a trecut prin închisorile
comuniste.
Arhimandritul Cleopa Costache Nanu, născut la 20 mai 1928 în localitatea Iliceşti.
judeţul Galaţi, fost stareţ al Mănăstirii Nicula, judeţul Cluj, apoi la Cheia. Prahova, a fost
condamnat la patru ani de închisoare în perioada 1959 - 1964.
4
Preotul Dumitru Nariţă din Sohodol, Câmpeni, Alba, a fost deţint în colonia
Peninsula.
Preotul Ion Năstase, paroh în Andreiaşii de Jos, Vrancea, a fost condamnat pentru omisiune
de denunţ la doi ani de închisoare prin sentinţa 913/31. 10.1951 a Tribunalului Militar Galaţi.
Preotul Teodor Năstase, născut la 21 septembrie 1909 în comuna Trifeşti, Neamţ,
paroh în Avereşti, Neamţ, a fost arestat de două ori, în perioada 16. 12. 1952 - 18. 06.
1954 şi între 19. 07. 1958-31. 07. 1964, a doua oară fiind condamnat de Tribunalul Militar
Iaşi la opt ani de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". După ce a ieşit din
închisoare, a slujit în parohiile Jigoreni, Neamţ, Moreni, Ion Creangă şi Avereşti, din
protopopiatul Romanului. S-a pensionat la 1 februarie 1987.
Preotul Alexandru Neacşu, paroh în localitatea Româneşti, Prahova, a fost arestat în
1953 şi închis patru ani la Jilava,
Preotul Ion Neacşu din Vedea, Argeş, a fost închis între 1959 şi 1964. în 1953 era la
Baia Sprie.
Preotul Enache Neaga din protopopiatul Buzăului a fost arestat în perioada 1950-
1955.
Preotul Simion Neaga, paroh la biserica Sfânta Treime - Dudeşti, din Bucureşti, a fost
închis în perioada 15 august 1952 - 17 octombrie 1953 fără să fie judecat.
Preotul Florea Neagu din Dane ţi Scoruşii, judeţul Dolj, născut la 27 august 1913, în
Gighera. Dolj, a fost condamnat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" şi închis între
1954-1960 la Periprava.
Preotul Grigore Neagu, născut la 12 martie 1906 în Ulmu, Ialomiţa, hirotonit preot
penlru comuna natală în 1930, a fost arestat la 1 septembrie 1952 şi condamnat la şase luni
de închisoare pentru neplata cotelor către stat.
Preotul Gheorghe Neamţu, născut la 24 septembrie 1917 în comuna Topana. Olt, a
studiai Teologia la Seminarul din Curtea de Argeş şi la Facultatea de Teologie din
Bucureşti, după care a slujit în parohiile Darabani. Botoşani, Tâmpeni, Topana şi Chilia, din
Episcopia Râmnicului şi Argeşului. Arestat ia 28 mai 1959, a fost condamnat prin sentinţa
327/8. 09. 1960 a Tribunalului Militar Craiova, la şase ani de închisoare pentru "uneltire
împotriva ordinii sociale". Eliberal în 1964, s-a stabilit în parohia Băneasa, de unde s-a
pensionat în 1973.
Preotul Marin Neamţu din Craiova a fost arestat de Securitate la 26 septembrie 1959.
Preotul Nicolae Nebunu din llodoreasca, Gorj, a fost închis vreme de opt ani.
Preotul Necşulescu din comuna Târguşor, judeţul Constanţa, a fost arestat în 1949 pentru că,
împreună cu consăteni de-ai săi, a luat legătura cu luptătorii anticomunişti din zona Babadagului pentru
a organiza rezistenţa şi în satul lor.
Preotul Constantin Necşulescu, născut la 14 octombrie 1896 la Călina, Vâlcea, paroh la
Dranovăţ, Slatina, Drăgăşani şi Drăghiceşti, Argeş, a fost închis pentru uneltire în perioada 1959 -
1964. După ce a ieşit din închisoare a slujit în Piatra Olt.
Preotul Constantin Necşulescu, născut la 13 noiembrie 1905, a fost închis în perioada
octombrie 1957 - septembrie 1962. A trecut pe la Canal. S-a pensionat în 1979 din parohia Făgăraş,
judeţul Tulcea.
Preotul Ion S. Necşulescu, născut la 11 ianuarie 1912 în localitatea Gura Boului, paroh la
Gărdineşti şi în Bondoci, Olt, a fost condamnat la opt ani închisoare pentru "uneltire împotriva
5
ordinii sociale", prin sentinţa 592/1959 a Tribunalului Militar Craiova. Eliberat în 1964, a slujit în
parohiile Leleasca, Olt, şi Prodani, Argeş, până în decembrie 1990, când s-a pensionat.
Preot în Satnoieni (Călăraşi), Gavrilă Negoiţă, născut la 20 mai 1912 în satul Traian -
Ialomiţa, a fost reţinut la Securitate timp de şapte luni, în 1949, pentru "uneltire împotriva ordinii
sociale".
Preotul Negrea (†) era în 1956 la Aiud. A murit la Canal.
Preotul Ioan Negruţiu din Cinei, Bihor, s-a născut la 9 iulie 1915, în localitatea Borşea, judeţul
Bihor. După terminarea studiilor teologice, în 1942, a fost hirotonit preot la catedrala din Beiuş,
oraş în care a funcţionat concomitent şi ca profesor de religie la liceu şi la şcoala normală, în 1948 a
fost arestat şi condamnat de Tribunalul Cluj la zece ani de temniţă grea, pentru "uneltire împotriva
ordinii sociale". A fost închis la Aiud, Canal -Peninsula, Jilava şi Gherla. Din 1958 a avut timp de
doi ani domiciliu obligatoriu la Valea Călmăţuiului.
În anul 1958 a fost rejudecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la muncă
silnică pe viaţă. Eliberat în 1964, a devenit preot în comuna Cihei, secretar al Episcopiei Oradea,
director al Seminarului Teologic din Curtea de Argeş, inspector general patriarhal, iar din anul 1979,
redactor al revistei Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului.
Din 1981 funcţionează ca preot duhovnic la Mănăstirea Timişeni -Sag.
Preotul Dumitru Neicu, născut în comuna Bălăceanca la 22 iulie 1915, paroh la Răscăieţi,
Dâmboviţa, a fost arestat în 1959, pentru uneltire şi condamnat la trei ani de închisoare. Eliberat de la
Periprava în 1964, a revenit în parohie.
Preotul Traian-Ulpiu Nemoian, născut la Lăpuşnicel în 13 aprilie 1906, paroh în Petnic,
Ohaba Mâtnic, Ruginosu şi Rădmăneşti, judeţul Timiş, a fost închis în temniţele comuniste.
Preotul Costachi Nemţanu s-a născut în 15 iunie 1915 în localitatea Obârşia, judeţul Bacău. A
urmat Şcoala normală în satul natal, seminarul la Roman, iar Facultatea de Teologie la Cernăuţi şi la
Suceava.
În anul 1942 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Noua-Suliţă din Eparhia Hotinului, ce
avea sediul la Bălţi. În 1944 s-a refugiat în judeţul Caraş-Severin, de unde s-a transferat în 1946 în
comuna Răchitoasa, judeţul Bacău. Aici, la alegerile din ’46 a făcut parte din biroul secţiei de votare ca
delegat al Partidului Ţărănist (Maniu). În mai 1947 a fost arestat şi dus în lagăr la Craiova, unde a fost
închis până în luna noiembrie.La 1 octombrie 1948 s-a transferat în parohia Viforeni, judeţul Bacău, de
unde în toamna lui ’49 a fost ridicat de Securitate. Judecat de Tribunalul Militar Galaţi, a fost
condamnat, pentru "favorizarea infractorului"2 la doi ani de închisoare şi trimis la Canalul Dunăre -
Marea Neagră, de unde a fost eliberat în 1952.
Preotul Alexandru Nica (Nicu), originar din Tecuci, paroh în Băiţa, Bihor, a fost închis la
Brăila şi Galaţi.
Preotul Ion Nica, născut la 6 iulie 1912 în Fărcaşu, Dolj, paroh în comuna natală, a fost arestat
de două ori: prima dată între 15. 09. 1952 - 1. 05 1954, iar a doua oară între 1959 - 1964, fără să fie
judecat şi condamnat.
Ierodiaconul Ilie Emilian Nichifor, născut la 12 februarie 1905 în Homocea, Bacău, călugăr la
Mănăstirea Neamţ, apoi la Schitul Sihăstria şi, în cele din urmă, la Schitul Muşinoaiele, a fost arestat
pentru ajutorul pe care 1-a dat luptătorilor anticomunişti din munţi şi condamnat la trei ani de închisoare.
Eliberat în 1964, a intrat la Mănăstirea Căldăruşani.
Preotul Dumitru Nicoară din localitatea Costache Negri, Galaţi, născut la Cudalbi în 21 iunie
1912, a fost arestat în 1958 pentru activitate legionară şi condamnat la trei ani de închisoare,
prin sentinţa 89/58 a Tribunalului Militar Constanţa. A fost închis la Periprava.
2 Conf. Biletului de eliberare 4428/1952 eliberat de penitenciarul Poarta Albă 2
6
Preotul Nicolae Nicolae, născut la 8 martie 1913 în comuna Herăşti, Ilfov, paroh la Filipeştii
de Târg, Prahova, a fost condamnat la trei ani de închisoare, prin sentinţa 93/1953 a Tribunalului
Militar Bucureşti, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Protosinghelul Veniamin Nicolae de la Mănăstirea Polovragi, Gorj, a fost arestat şi
condamnat. După eliberarea din închisoare, a slujit la Arhiepiscopia Craiovei şi, mai târziu, a
devenit arhiereu vicar la Buzău.
Paroh în localitatea Plosca, protopopiatul Alexandria, judeţul Teleorman, preotul Ilie
Nicolau, născut la 8 septembrie 1915 în comuna Bucov, Argeş, a fost arestat în perioada 18. 11.
1950 - 23. 02. 1953.
Preotul Constantin Nicolescu (†) din Drăgăneşti, Olt, a murit în închisoare.
Preotul Nicolae Gr. Nicolescu, născut în 1910 în Valea Mare, Dâmboviţa, doctor în
teologie, paroh în Leordeni, Argeş, a fost arestat în 1953 şi închis la Piteşti.
Părintele Alexandru Nicolici s-a născut la data de 3 octombrie 1911 în localitatea Vălişoara,
judeţul Caraş-Severin. Absolvind Academia Teologică din Caransebeş, a fost hirotonit preot şi a
păstorit parohia Tufări, judeţul Mehedinţi, între anii 1934 - 1944, apoi parohia Teregova. Arestat în
1949, a fost condamnat prin sentinţa nr. 49/1950 a Tribunalului Timişoara la 15 ani de închisoare
pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A fost închis la Gherla.
Eliberat de la Gherla la data de 12 septembrie 1958, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în
comuna Olaru din fostul raion Călăraşi. Începând cu 1 ianuarie 1961 i s-a permis să funcţioneze aici
ca preot suplinitor. În anul 1964 a revenit în cuprinsul eparhiei în care a fost hirotonit. A funcţionat în
parohia Târnova până în 1975, când s-a pensionat. Ca să poată sluji în continuare, a fost nevoit să
renunţe la pensie, conform legilor în vigoare atunci; a mai funcţionat ca paroh în Timişoara până în
1982. A murit la 9 iulie 1987.
Preotul Gheorghe Nicula, paroh în localitatea Buzescu, Teleorman, a fost deţinut politic.
Preotul Constantin Niculescu, născut la 30 ianuarie 1906 în Podenii Noi, Prahova, paroh în
comuna natală, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru instigare publică prin
sentinţa 124/15. 10. 1952 a Tribunalului Militar Bucureşti. Tribunalul Suprem, Colegiul Militar,
1-a găsit însă nevinovat, aşa că a fost eliberat în 1954 şi s-a întors la parohie.
Preotul Gheorghe Niculescu, paroh la biserica Sfântul Haralambie din Giurgiu, a fost
arestat în perioada 15 august 1952 - 9 august 1953, fără să fie judecat şi condamnat.
Preotul Petrache Niculescu din comuna Pătârlagele, Ilfov, a fost arestat în 1949 şi închis
timp de trei ani la Aiud pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Preotul Constantin Nistor , născut la 22 septembrie 1922 în comuna Aroneanu, Iaşi, a fost
arestat în 1948 şi condamnat la cinci ani de temniţă grea. A murit la Tg. Ocna, în 1950, bolnav de
tuberculoză.
Preotul Nicolae Niţescu, născut la 15 octombrie 1883 în comuna Valea Popii, Muscel,
paroh la Boteni, a fost arestat de Securitate în perioada decembrie 1952 - aprilie 1953 şi închis la
Piteşti, fără să fie condamnat.
Preotul Bucur Niţulescu, paroh la Hodivoaia, Giurgiu, a fost condamnat de Tribunalul
Militar Bucureşti la trei luni de închisoare pentru "sabotaj".
Protopopul Constantin Noapteş din Brăila, profesor de religie şi limba germană, a fost
condamnat şi închis la Canal între 1951 - 1953 împreună cu un grup de preoţi renumiţi pentru
activitatea lor pastorală deosebită.
7
Preotul Sergiu Oancea, paroh în localităţile Frumuşelu, Bacău, şi Crucea, Constanţa, a fost
arestat în 1959 de Securitatea din Bacău şi condamnat la doi ani de închisoare. A rămas însă
aproape trei ani la Canal şi la Jilava.
Părintele Zosim Oancea s-a născut la 21 iulie 1911 în satul Alma, judeţul Sibiu. Tatăl i-a
murit în primul război mondial şi, deoarece mama i s-a recăsătorit, a fost crescut de bunici.
A urmat Şcoala primară în sat, iar liceul în orăşelul Dumbrăveni, apoi cursurile Facultăţii de
Teologie din Sibiu şi Bucureşti. A obţinut la examenul de licenţă, susţinut în 1935, nota 10. În acelaşi
an s-a căsătorit cu învăţătoarea Dorina Radu, fiica preotului din sat.
A lucrat întâi ca profesor suplinitor de religie, la Şcoala normală de învăţători din Cristur,
Oradea, începând cu 1 septembrie 1935. La Crăciun, în acelaşi an, a fost hirotonit diacon de către
mitropolitul Nicolae Bălan iar la 31 decembrie, preot, de către episcopul vicar Vasile Stan. In anul
următor a fost numit preot la catedrala din Sibiu. Conducerea bisericească i-a mai încredinţat, pe
lângă slujirea la catedrală, o serie de alte misiuni: duhovnic al mai multor societăţi de tineret,
administrator protopopesc la Blaj între anii 1943 - 1945, duhovnic al Universităţii din Cluj între anii
1946 - 1947, etc.
În anul 1949, a fost condamnat, prin sentinţa nr. 93/07. 02. 1949 a Tribunalului Militar
Sibiu la zece ani de închisoare corecţională şi trei ani degradare civică pentru "crimă de
uneltire contra ordinii sociale". După executarea pedepsei, la ieşirea din închisoarea de la
Aiud, a fost trimis în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu.
Revenit la Sibiu în 1963, a fost numit paroh în Sibiel, unde a slujit tot timpul după aceea, până
astăzi.
După 1964 a colaborat la revistele Telegraful Român, Mitropolia Ardealului, Mitropoliei
Olteniei, Ortodoxia etc.
Preotul Sinarandache Ochişor, născut Ia Mălăeşti, Dolj, în 28 ]februarie 1899, paroh
la Balş, Olt, a fost arestat în 1959 şi condamnat pentru uneltire, prin sentinţa 283/1960 a
Tribunalului Militar Craiova, la trei ani de închisoare.
Ieromonahul Dionisie Odişteanu, stareţ la Secu, profesor la Seminarul Teologic
Monahal de la Cernica, a trecut prin închisorile comuniste.
Preotul Constantin Olaru din Oradea a fost arestat în 1958.
Preotul Costache Olaru, născut în 1911, paroh la Nicoreşti, Tecuci, a fost condamnat la patru
ani de închisoare, pe care i-a executat în Deltă.
Preotul Gheorghe Olaru din Lieşti, Galaţi, născut la 15 august 1912 în localitatea
Şerbăneşli, Galaţi, a fost arestat în 1958 şi condamnat prin sentinţa nr. 89/58 a Tribunalului Militar
Constanţa la trei ani de închisoare pentru activitate legionară. A fost închis la Periprava.
Preotul Ion Oncescu, născut la 18 martie 1912, paroh la Floreasca, Bucureşti, a fost arestat în
perioada 1952 - 1954 şi închis la Galeş şi Peninsula.
Preotul Gheorghe Onisim, paroh în localitatea Groşi, Bihor, a fost arestat la 14 februarie
1952 şi condamnat pentru uneltire, la trei ani de închisoare.
Preotul Nicolae Oniţă, născut 26 septembrie 1908 în Pârâieni, paroh la Budele, Vâlcea, a fost
arestat în 1959 şi condamnat la doi ani de închisoare pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Preotul Valerian Opaiţ din localitatea Şiret, judeţul Suceava, a fost deportat în Siberia în
1940 şi nu s-a mai întors niciodată acasă.
Părintele Crăciun Oprea, preot în localităţile Hăşdău şi Cinciş, a fost arestat în 1948 şi
condamnat de Tribunalul Militar Timişoara pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", apoi închis la
Arad, Oradea, Timişoara, Gherla, Piteşti şi la Canal.
8
Preotul loan Oprea, născut la 17 ianuarie 1906 în comuna Pietroşiţa, Dîmboviţa, paroh la
Măgureni, Prahova, a fost arestat de două ori. Prima dată în perioada 19. 07. 1952 - 19. 07. 1954, iar
a doua oară între 13. 02. 1958 - 30. 07. 1964, fiind condamnai prin sentinţa 189/ 20. 04. 1960 a
Tribunalului Militar Bucureşti la 12 ani de muncă silnică pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
După ce a ieşit din închisoare a slujit în parohiile Nucşoara de Jos, Prahova, şi Pietroşiţa, Dâmboviţa.
Preotul Gheorghe Oprean, născut în 1891, a fost deţinut la Canal în perioada 15. 04. 1952-
01.06. 1953.
Părintele Gheorghe Oprescu din localitatea Trăisteni, Prahova,
născut la 2 noiembrie 1904 în comuna Soirile, Prahova, a fost arestat în 1961 si condamnat prin
sentinţa 260/1962 la un an de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale".
Preotul loan Oprescu, născut la 18 martie 1912 în Cosereni, Ilfov, paroh la biserica
Adormirea Maicii Domnului din Ciuleşti, Bucureşti, a fost închis în perioada iulie 1952 - mai 1954.
Preotul Toma Oprescu - paroh în Frăţileşti, Ialomiţa, născut la 26 ianuarie 1908 la Căneşti,
Teleorman, a fost condamnat prin sentinţa 1232/1952 a Curţii Supreme Bucureşti la opt ani de
închisoare pentru "sabotaj economic". Graţiat în 1954, a revenit în parohie.
Preotul Constantin Opriş s-a născut la 16 aprilie 1916 în Breaza, Prahova. Arestat în 1961
pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", a fost închis trei ani la Văcăreşti, Jilava şi Ploieşti.
Protopopul Gheorghe Opriş din Rupea, arestat în 1948, a fost condamnat de Tribunalul Militar
Braşov la trei ani de închisoare corecţională si doi ani administrativ. Eliberat în 1953, a avut domiciliu
obligatoriu timp de şase luni. A trecut pe la Braşov, Jilava, Piteşti, Gherla şi Bicaz.
Preotul Ion Oprişan din Ostrov a fost condamnat la şase ani de închisoare pentru activitatea
sa în cadrul Mişcării Naţionale de Rezistent anticomunistă ce a luat fiinţă în Dobrogea.
Preotul loan Opriş, născut la Ocna Sibiului în 1916, licenţiat ai Facultăţii de Teologie din
Chişinău, paroh în localităţile Topârcea şi Mândra din judeţul Sibiu, profesor de religie şi
administrator al Oficiului protopopesc din Blaj, preot la catedrala din Sibiu, a fost arestat fără
condamnare în perioada 3.01. 1954- 13.08. 1954.
Preotul Emil Oprişan, paroh în Cernavodă, a fost arestat în primăvara anului 1951.
Preotul Ion Opriţescu, născut la 16 februarie 1897 la Mihăeşti, Vâlcea, paroh la
Băbeni, Vâlcea, a fost condamnat pentru uneltire de Tribunalul Militar Craiova. S-a aflat în
detenţie între 1950 - 1960.
Părintele Vicenţiu Orăsan, paroh în Viisoara, judeţul Cluj, a foi arestat de Securitatea Turda,
din motive politice. În închisoare la Gherla era atât de bolnav că nu putea nici să-şi cureţe cei doi
cartofi pe care îi primea la prânz. La 80 de ani, fiind pe patul de moarte, 1-au eliberat şi a murit acasă.
Preotul Alexandru Orăşanu, născut la 17 noiembrie 1914 în Turn Măgurele, paroh la Moşteni,
Teleorman, a fost condamnat la cinci ani de închisoare, prin sentinţa 127/17. 10. 1952 a Tribunalului
Militar Bucureşt pentru uneltire. Graţiat în 1955, s-a întors la parohie.
Preotul Petre Orăşanu, născut la 21 iunie 1904 în comuna Tomşani, Prahova, paroh la
Târgşorul Vechi, Prahova, a fost condamnat la şapte ani de închisoare pentru agitaţie publică, prin
sentinţa 736/1955 a Tribunalului Militi Bucureşti. Graţiat în 1955, a revenit la parohie.
Părintele Victor Simion Ovezea de la mănăstirea Ciolanu, Buzău, născut la 13 iulie 1926 în
localitatea Cazaşu, Brăila, a fost arestat de două ori. Prima dată în 1955, pe când era ierodiacon la
Mănăstirea Sihastru, Vrancea, când a fost condamnat la şapte ani de închisoare prin sentinţa nr.
3711/55 pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A doua oară în 1958, prin sentinţa 274/58. A fost
închis la Ostrov.
9
Preotul Coriolan Palade din Câmpeni, Alba, a fost condamnat la trei ani de închisoare şi
trimis la Canal.
Preotul Gheorghe Palade a fost arestat şi condamnat la cinci ani de închisoare de către
Tribunalul Militar Bucureşti pentru "difuzare de publicaţii interzise".
Preotul Mihai Pall (†) din Tiream, Satu Mare, a fost executat cu grupul fraţilor Arnăuţoiu.
Preotul Dan Falanga, născut în 1925, paroh la Stoicani şi Cavadineşti, Galaţi, a fost
arestat pentru cercetări în perioada ianuarie 1958 -februarie 1960.
Preotul Petre Pan, născut în 1910 la Glogova, Gorj, paroh în Scrada şi Bârsesti, Gorj, a fost
deţinut între 1959 - 1963 la Craiova şi Periprava. A slujit apoi în Mălăieşti, Dolj, şi Bârsesti, Gorj. A
decedat în 1984.
Preotul Constantin Panait din parohia Călugăreni, Prahova, a fost deţinut la Canal.
Preotul lordache Panait din Măcrina, Buzău, arestat în 1947 şi condamnat la un an de
închisoare pentru dezvăluirea încercării de falsificare a voturilor în noiembrie 1946, a fost eliberat doar
în 1950. Prin sentinţa 50/1962 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat din nou la un an
de închisoare corecţională, pentru uneltire.
Preotul Mircea Panda din Poiana de Vascău, Bihor, a fost arestat în 1952 pentru "favorizarea
infractorului" si condamnat la trei ani de închisoare, ie Tribunalul Militar Cluj prin sentinţa 429/1952.
Preotul Pandurescu din Timişoara a fost deţinut politic.
Preotul Iacob Panga din parohia Zalău II, Sălaj, a dispărut la 15 august 1952.
Părintele Arsenie Anghel Papacioc de la Techirghiol, născut la 13 august 1914, în satul
Misleanu, Ialomiţa, tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti, duhovnic la Mănăstirea
Slatina între 1952 - 1958, a fost condamnat în 1958 la douăzeci de ani de închisoare, prin sentinţa
125/1958 a tribunalului Militar Bucureşti, pentru "uneltire contra ordinii sociale", închis a Braşov,
Aiud şi Jilava, a fost eliberat în 1964.
Preotul Keropian Papken, armean din Constanţa, a fost condamnat pentru tentativă de trecere
ilegală a frontierei şi închis şapte ani la Gherla.
Părintele Constantin Papuc s-a născut la 28 ianuarie 1919 în comuna Urlaţi, regiunea Ploieşti.
A fost arestat la data de 15 martie 1958 şi judecat de Tribunalul Militar al Regiunii II Bucureşti pentru
"crimă de uneltire contr. ordinii sociale", conform art. 209 cod penal. A fost condamnat la 15 ani de
muncă silnică şi cinci ani degradare civică.
In momentul arestării era preot în parohia Sfinţii Voievozi din localitatea Urlaţi, judeţul
Prahova.
A trecut pe la Securitatea din Ploieşti, prin închisorile Jilava, Aiud; prin lagărele de
exterminare din Balta Brăilei.
Eliberat în 1964 în urma decretului lege 411, a fost mereu persecut şi a trăit zile grele,
împreună cu întreaga sa familie. Parohia i-a fost ocupată în timp ce se afla în închisoare. După multe
greutăţi, a fost încadrat în localitate Ţintea, Prahova, după care s-a transferat la Lilieşti - Băicoi, de
unde s-a pensionat.
Stareţul Paragină de la Schitul Brazi a fost arestat în 1949.
Preotul Clement Paraschiv din Iepureşti, Giurgiu, a stal ascuns lira de doi ani, fiind căutat de
Securitate. Când s-a predat, în 1954, a fost lăsat liber în urma decretului 4/ 1954.
10
Preotul Vasile I. Paraschiv născut în Şopârliţa, Pârşcoveni, Olt, para în Viişoara şi Şopârliţa. a
fost arestat în februarie 1952 şi închis la Craiova, Ghencea şi Canal. Eliberat în 1953, fost arestat din
nou în 1959 şi condamnat la şase ani de închisoare. Deţinut la Periprava, a fost eliberat în 1964.
Preotul Gheorghe Paschia, născut la 24 aprilie 1915 în Bârzeiu de Pădure, Gorj, a fost deţinut
timp de 15 ani. A murit la 17 noiembrie 1990.
Preotul Dumitru Pasenco din Ucea de Sus, Braşov, a trecut prin temniţele comuniste, potrivit
mărturiei părintelui Nichita Bălescu.
Preotul Viorel Paul, născut la 23 noiembrie 1919, a fost condamnat
în 1953 la şase ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale" de
Tribunalul Militar Timişoara. Între 1959-1961 a avut domiciliu obligatoriu.
A murit la 4 decembrie 1962.
Stareţul Paulian de la Mănăstirea Putna a fost condamnat de comunişti pentru că a avut
curajul să o ajute pe soţia unui luptător din munţi.
Preotul Luca Pavel din Glimboca, judeţul Caraş-Severin, a fost închis în temniţele comuniste.
Preotul Petre D. Pavel din Beciu, protopopiatul Turnu Măgurele, a fost arestat în timpul
regimului comunist.
Preotul Pavenko din Basarabia a fost deţinut politic.
Părintele Grigore Păcioianu a fost hirotonit la 1 martie 1942, pe seama parohiei Făgeţelu.
Arestat în vara anului 1959 la sfârşitul lunii august de trei necunoscuţi, a fost dus la Securitatea din
comuna Vedea. A doua zi a fost mutat la Securitatea din Piteşti. Aici, deoarece era închis într-o celulă
cu 12 persoane şi nu avea loc de dormit pe vreun pat, timp de o lună a fost nevoit să se odihnească pe
jos, pe ciment. După cinci anchete, a fost mutat la Penitenciarul Piteşti, de unde a fost eliberat, fără
să fie judecat, în august 1960.
Era acuzat de complot, împreună cu alte 11 persoane, între care preoţii Emil Marinescu,
cumnatul său, şi fratele acestuia, Anghel Marinescu, precum şi preotul Gheorghe Georgescu -
confesorul garnizoanei Bucureşti şi Gheorghe Neamţu, din aceeaşi localitate cu părintele Grigore
Păcioianu.
Este reîncadrat în parohia sa, care s-a unit cu fosta parohie Chilia; aici a slujit până în 1994,
când s-a pensionat.
Preotul Gheorghe Păcuraru din Barcea Veche, Galaţi, născut la 23 septembrie 1911 în
Şerbăneşti, Galaţi, a fost arestat în 1958 şi condamnat prin sentinţa nr. 89/58 a Tribunalului Militar
Constanţa la trei ani de închisoare pentru activitate legionară. A fost închis la Periprava.
Preotul Ioan Păduroiu, paroh în Mozăceni, Teleorman, a fost condamnat de Tribunalul
din Alexandria prin sentinţa 756/23. 09. 1947 la şase luni de închisoare corecţională pentru sabotaj
economic.
Preotul Vasile Păduroiu, paroh în localitatea Bucu, Ialomiţa, a fost închis în perioada 19. 04.
1952 - 25. 04. 1954.
Preotul Constantin Părăianu3 (†) din Craiova a decedat la Periprava în 1961.
Preotul Nicolae Părăuşanu, născut în 1904 la Pleşoi, Vâlcea, paroh în Părăuşani, Pleşoi,
Vâlcea, a stat ascuns în munţi timp de 12 ani. Mai târziu a slujit în Murgaş, Dolj. A decedat în 1986.
Preotul Teodor Păroşanu, născut în 1904 la Cucueţi, Olt, paroh la Verguleasa, Olt, a fost
condamnat politic.
3 În Mărturisitori de după gratii, apare Pârâianu
11
Preotul Vasile Părţilă, născut la 11 mai 1912 în comuna Poşaga, judeţul Alba, a fost
condamnat la nouă ani de închisoare, prin sentinţa 902/1958 a Tribunalului Militar Cluj, pentru
uneltire. Eliberat în 1964, a slujit la Ciuleni, Cluj, de unde s-a pensionat în 1972.
Preotul Emil Păsculescu-Orlea, născut la 9 iunie 1901 în comuna Orlea, judeţul Olt, paroh
în Bucureşti, a fost arestat în perioada 31. 01. 1952 -20. 07. 1955, fară să fie judecat şi condamnat.
Părintele Vasie R. Pătraşcu, născut la data de 1 ianuarie 1922 la Bârlad, preot în comuna
Măgurele, Ilfov, a fost condamnat în 1948 pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" la 15 ani de
muncă silnică. A trecut prin Piteşti, Gherla, Aiud şi Periprava.
Preotul Petre Pătruncă din Predeşti, Dolj, născut în 1902 la Panaghia, Dolj, a fost arestat
pentru întâia oară în martie 1951; au urmat mai multe arestări, până în 1966. A murit în 1970, după ce
i-a murit la Securitate soţia, în 1968 şi fiul, în 1969.
Preotul Virgil Pătruncă, absolvent al Seminarului Teologic din Craiova în 1969, a fost
arestat pentru câteva luni chiar în anul hirotoniei.
Preotul Aurel Păunescu, născut la 5 iunie 1905 în comuna Olteni, Teleorman, unde mai târziu
a devenit paroh, a fost arestat în perioada 15. 05. 1948 - 6. 02. 1953, pentru atitudine ostilă regimului.
Preotul Teodor Păunescu, născut la 4 octombrie 1901 în comuna; Olteni, Teleorman, paroh
la Mavrodin, a fost arestat în perioada 12. 01. 1952 - 20.02.1953.
Preotul loan Păvăluţă din Filipeni, Vaslui, a fost condamnat de Tribunalul Militar Galaţi
la un an de închisoare, prin sentinţa 953/18. 11. 1950, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Preotul Ion Pârcălabu, născut în 1914, paroh la Vlăsceni, Dâmboviţa, a fost arestat în 1959 şi
condamnat pentru uneltire, la doi ani de închisoare. A trecut pe la Piteşti.
Preotul Alexandru Pârlea, născut la 17 martie 1911, paroh în Călăraşi, a fost condamnat
în 1952 la doi ani de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" şi închis la Slobozia,
Călăraşi şi Canal.
Preotul Constantin Pârsan, născut la 26 iunie 1903 în comuna Poroina Mare, Mehedinţi,
unde mai târziu a devenit paroh, a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova, prin sentinţa
1221/1952, la şase luni de închisoare pentru "sabotaj".
Preotul loan Pârţac a fost condamnat la opt ani de temniţă grea, din care a executat şase.
Părintele Virgil Pârvănescu din Radovan, Dolj, ajutor de comandant legionar, a fost
condamnat la moarte în contumacie. Ajutat de părintele Dumitru Bălaşa, a reuşit să fugă din
ţară. A ajuns în Franţa, apoi în SUA, unde trăieşte şi astăzi.
Ieromonahul Iustin Pârvu din Poiana Teiului, Neamţ, a fost -condamnat cu lotul de la
Schitul Durau şi închis vreme de 16 ani la Baia Sprie, Cavnic, Gherla, Jilava şi Periprava.
Preotul Gheorghe Pâslaru (†) din Pănceşti-Moineşti, Bacău, a murit în închisoarea de la
Aiud.
Preotul Ioan Pâslaru, născut la 2 noiembrie 1924 la Obârşia Veche, judeţul Olt, paroh în
Bucureşti, a fost condamnat la cinci ani de închisoare, prin sentinţa 864/1950 a Tribunalului
Craiova.
Preotul Nicolae Pâslaru, născut la 25 iunie 1909 în comuna Coţofaneşti, Bacău,
paroh în localitatea Horia, judeţul Bacău, a fost condamant de Tribunalul Militar Iaşi, prin sentinţa
335/1949 la 12 ani de închisoare pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A executat pedeapsa la
Suceava, Piteşti, Baia Sprie şi Aiud. Între 1963 - 1965 a lucrat ca muncitor necalificat la -
12
Roman, apoi a fost reîncadrat în cler şi a primit parohia Ţibăneştii-Buhlii, Vaslui, de unde s-a
transferat la Secuieni, Neamţ.

PARINTELE IOAN SABAU ( 1914 - 2005 )

PARINTELE IOAN SABAU,
�PATRIARHUL HUNEDORENILOR�
Exista o localitate care n-a fost inclusa pe nici o harta si in nici un index din Romania pana in anii �90, pentru ca in ea traia un om periculos regimului comunist: parintele Ioan Sabau. Satul se cheama Folt si se afla pe dreapta Muresului, nu departe de Orastie. Spun oamenii de aici ca pana a venit preot parintele Ioan la ei in sat, niciodata n-au putut sa-si cultive holdele, din cauza mistretilor ce navaleau toamna. Pentru rugaciunile lui, insa, si in ziua de azi campurile sunt bine lucrate, desi in satul vecin, Bobalna, de exemplu, mistretii dau navala la fel ca odinioara!
Parintele Ioan Sabau a fost, inainte de orice altceva, Preot. A fost unul dintre acei putini preoti pentru care, atunci cand te intamplai sa te-ntalnesti cu el pe cale, treceai drumul si-i sarutai cu evlavie dreapta cu care binecuvanta!
S-a nascut chiar in satul Folt, in 20 octombrie 1914, si a trecut la cele vesnice in 16 februarie 2009, intr-o zi de luni. Orfan de tata de la 10 ani, a studiat Teologia la Cernauti (1935), unde s-a imprietenit cu parintele Adrian Fageteanu (pe care-l considera �un sfant�, dupa cum mi-a marturisit fiica lui), s-a insurat cu o bucovineanca, apoi a fost hirotonit preot in �cea mai vaduvita parohie� pe care o avea mitropolitul Nicolae Balan: Ceru Bacainti. De unde a fost mutat in Renghet, langa Geoagiu (pentru ca era o parohie cu probleme: erau foarte multi concubini!), si izolat mai apoi in satul sau natal. A facut puscarie pentru credinta si �a stat in inchisoare pentru neamul lui� sub trei regimuri politice: ca antimonarhist sub Carol al II-lea, ca antidinastic pe vremea regimului lui Antonescu, iar ca anticomunist a facut sase ani de temnita grea la Aiud, restul la Gherla si Deva. �Abia in inchisoare mi-am inceput misiunea preoteasca. Acolo am inteles, nu teoretic, ci pe viu, ca preotia nu e o meserie, ci o smulgere din iad a oii ratacite. Acolo am invatat sa ma rog si tot acolo am simtit dependenta de Dumnezeu, pentru ca totul atarna de Dumnezeu si toate veneau de la El�.
Parintelui Oprea Craciun de la Cincis � si el un �locuit de Dumnezeu� prin temnitele comuniste � ii spunea ca �nu noi am fost inchisi. Tinta lor era Dumnezeu. Pe El Il tarau, de fapt, prin tribunale si celule�. Asa au ajuns temnitele �ferestre catre Cer�, pentru ca, de fapt, ele au fost �asalturi ale iadului catre Dumnezeu�. Si cu toate acestea, parintele Ioan a considerat ca s-a �hodinit cat a fost in inchisoare. Dumnezau o vrut asa. Nu m-au invatat scolile si cartile cat de multe m-a-nvatat puscaria. Erau oameni foarte credinciosi acolo. De la ei am invatat in inchisoare psalmii si Evanghelia dupa Ioan pe de rost�.
Parintele Ioan Sabau a fost primul om care a reusit sa ridice o biserica in regimul comunist: in 1958, la Vinerea, in judetul Alba. Cei ce au trait acele vremuri stiu ce insemna sa aduni peste 10000 de oameni la sfintirea bisericii si sa slujesti cu un sobor de 120 de preoti in timpurile lui Dej. Regimul l-a rasplatit imediat pentru asta cu 8 ani de temnita grea, pentru ca a slujit in biserica cu �trei mitraliere�! Asta dupa ce toate incercarile lor de a zadarnici tarnosirea bisericii au dat gres � desi adusesera Teatrele de Papusi si de Estrada din Deva, pe cel Dramatic din Petrosani, echipe de fotbal din Bucuresti ca sa joace cu cei din Cugir, dupa ce au taiat noaptea limba clopotului, au bagat zahar in generatorul de curent electric si au aruncat toata mancarea pregatita pentru pelerini in drum! Dar el zicea: �Puneti pe Dumnezeu deasupra si veti vedea ca biruiti!�.
Parintele a fost o definitie a smereniei, pentru ca dupa atatea suferinte indurate din partea lor, i-a iubit pe oameni si i-a considerat pe absolut toti mai buni ca el! �Poporul insa l-a iubit mult, pentru ca-l vedea nefatarnicit� si nu-l invata ceea ce el nu facea. �Niciodata n-a predicat despre apa si sa bea vin�, a spus un fiu duhovnicesc al lui, parintele Vasile Vlad, iar �viata lui a fost preotia lui si preotia lui n-a fost alta decat viata lui�. Parintelui Vlad i-a incredintat si ultimile lui cuvinte, cand l-a intrebat:
- Voi aveti puncte cardinale? Voi stiti incotro mergeti? Stiti inspre ce indreptati tineretul si poporul?
- Puncte cardinale in haos, parinte? Oare pentru ce credeti ca va caut?
- Mai, voi aveti datoria sa vedeti vremile! Sa stiti istoria. Pentru ca noi am infundat puscariile nu pentru ca ne-au inchis comunistii, ci pentru ca asta era masura lui Dumnezeu fata de masura istoriei! Iar voi va trebui sa dati masura lui Dumnezeu fata de vremurile de acum!
Pentru ca a fost cu adevarat Preot a fost foarte iubit si cautat de catre preoti pentru indrumari si, lucru minunat, n-a fost niciodata zavistuit de vreunul dintre ei!
Bolnav si imbatranit in bine, parintele n-a rostit niciodata in viata cuvantul �nu� la vreo chemare duhovniceasca. Ardelenii il tin tare bine minte pe cand le predica la Oasa, Afteia, Prislop, sau oriunde altundeva era adus, cu perfuziile dupa el! Mi-au aratat si fotografii pe telefonul mobil cu el la 94 de ani, invelit intr-o sanie cu care l-au coborat de la Margineni, din munte! �Vreo 3000 de oameni am plans cand ne-o cuvantat parintele! Si ne-o spus sa credem in minuni, ca pentru credinta Dumnezau face minuni. Si sa-L ducem pe Dumnezau din minte la inima si nu invers, cum au facut cei din Apus. Ca ei or crezut ca pot explica totul cu mintea, da� mintea nu accepta minunile! Si asa s-or pierdut credinta!�.
Asa traieste si astazi parintele in inimile ardelenilor. Care ardeleni veniti cu dragoste din cateva judete, au plans si la parastasul de un an de lipsa din viata pamanteasca a parintelui Ioan Sabau, dimpreuna cu IPS Andrei de Alba Iulia si PS Gurie de Hunedoara, parintele Vlad Vasile, preotul paroh Oliver si celelalte cateva zeci de preoti adunati la mormantul cuviosului.
Dumnezeu sa-l mangaie, sa-l rasplateasca si cu dreptii sa-l numere!









In satele hunedorene, doi preoti sunt vestiti pentru credinta lor pastrata demn si raspicat deasupra legilor comuniste. Sunt „Oamenii lui Dumnezeu”. In satul Folt, isi duce viata si acum preotul Ioan Sabau. Nascut la 20 octombrie 1914, devine paroh in localitatea Vinerea din judetul Alba. Este condamnat prin sentinta 105/1959 a Tribunalului Militar Brasov la opt ani de inchisoare pentru “uneltire prin agitatie”. A trecut prin inchisorile de la Aiud si Gherla. Eliberat in 1964, a devenit paroh in comuna Bobalna, judetul Hunedoara, de unde s-a pensionat in 1986. Chiar si asa a slujit in biserica din Folt pana anul trecut, cand sanatatea nu i-a mai permis truda in biserica. Povestite de el, faptele din inchisori te cutremura. Era intemnitat la Deva in 1949, in celula a patra de la ultimul etaj. Era primavara, venea Pastele, iar preotul si-a facut datoria de parinte crestin: “De Pasti, detinutii au cantat «Hristos a inviat!». Atunci, omul securitatii, maiorul Mohoreanu s-a infuriat si a urlat «Bestie de popa! Aici iti putrezesc oasele! Tu ai organizat acest huliganism!». Parintele era amenintat cu procesul si se gandea ce se va intampla cu toti: «M-am rugat lui Dumnezeu sa iesim teferi din asta. Era ziua de Pasti. Si chiar atunci Dumnezeu l-a oprit sa mai faca rau. Era bolnav si a murit in ziua aceea, pe loc, la mai putin de o ora dupa ce ma amenintase. A fost inmormantat de comunisti cu onoruri mari, dar nici mort Dumnezeu nu l-a iertat: nu se stie cum, dar au luat foc toate coroanele - erau mai mult de o suta - si focul a cuprins cimitirul de s-au speriat pompierii ca arde Deva.” Dupa zeci de ani, preotul a aflat ca maiorul s-a sinucis pentru ca sefii sai aflasera ca in inchisoare s-a cantat “Hristos a inviat”. Credinciosii din satul Cincis il au si ei pe preotul Craciun Oprea. Student la Academia Teologica din Arad, a fost arestat in 1948 si condamnat la inchisoare de Tribunalul Militar Timisoara, pentru uneltire contra ordinii sociale. O parte din detentie a executat-o la penitenciarele Arad, Oradea, Timisoara, Pite sti, (supus actiunii de “reeducare”), Gherla (camera 107) si lagarul Peninsula. Dupa eliberare, a slujit in satul Hasdau, comuna Toplita si acum predica in satul Cincis din comuna Teliucu Inferior.
CARTEA MARTIRILOR DE LANGA NOI
La Deva, pomenirea a 1975 de ani de la moartea si invierea lui Hristos a fost marcata printr-un “Targ de carte religioasa si carte de condamnare a totalitarismului”, organizat de Asociata “Suprema Recunostinta”. Deschiderea targului s-a facut printr-o dezbatere avand ca tema “Biserica impotriva comunismului” la care au participat numerosi clerici, profesori, elevi si cativa dintre cei incarcerati in temnitele comuniste, inclusiv parintele Ioan Sabau. Vedeta dezbaterii a fost volumul “Martiri pentru Hristos, din Romania in perioada regimului comunist”, volum prezentat de dr. profesor universitar Ionel Popescu de la Facultatea Teologica din Timisoara. Cartea care cuprinde biografiile a 241 de martiri (207 ortodocsi, 30 romano-catolici si 4 apartinand bisericii evanghelice), episcopi, profesori si studenti, preoti si calugari, dar si mireni, reprezentanti ai laicatului, filozofi, avocati, tarani, toti cei care nu au renuntat la credinta si s-au razvratit impotriva sistemului. Din acest prim volum lipsesc martirii greco-catolici pentru ca documentarea nu s-a terminat la timp. “Este o carte document despre jertfa preotilor si mirenilor depusa pe altarul bisericii, sunt sute de pagini care vorbesc despre jertfele celor care au luptat impotriva regimului ateu. Este, de fapt, primul martirologiu ecumenic din Europa», spune Ionel Popescu. Acest prim „martirologiu crestin” romanesc este rezultatul unor cercetari care au durat peste trei ani, realizate in colaborare de bisericile Ortodoxa Romana, Romano-Catolica si Evanghelica. Cartea a fost realizata cu sprijinul Fundatiei Sfantul Gerhard din Stuttgart, Germania, de pe langa Episcopia Romano-Catolica de Rottenburg, fundatie constituita de svabi dunareni fugiti din Romania comunista si lansata de Patriarhie in 2007, in Saptamana Mare.
MAMA RUSIA, IMPOTRIVA CRESTINISMULUI
Dupa prezentarea Raportului Tismaneanu, discutiile despre lupta si dizidenta anticomunista s-au reluat cu putere, dar se vorbeste extrem de mult despre disidenta celor fara o zi de inchisoare, societatea uitand de sacrificiul sutelor de mii de detinuti cu adevarat anticomuni sti. Lucrarea „Martiri pentru Hristos…” releva adevaratul caracter al regimului comunist: de sistem supranational, anticrestin, antiuman, antinational, impus popoarelor prin forta militara a imperiului sovietic si prin forta ideologic-represiva a internationalelor comuniste. Acestui monstru care urmarea eliminarea dumnezeiescului din om i s-au opus destui preoti si teologi si luptatori anticomuni sti, de la simpli tarani, la universitari. Impunerea regimului comunist de sorginte sovietica, in anul 1945, a adus dupa sine restrictionarea drastica a libertatii religioase din Romania. Noul cadru juridic si de exercitare a misiunii bisericesti din Romania era preluat dupa modelul sovietic. Atunci cand Stalin i-a chemat pe ierarhii ortodocsi care supravietuisera gulagului sovietic si i-a repus in posturile ocupate odinioara, cu rolul declarat de a sustine moral si chiar material razboiul impotriva Germaniei naziste, lumea libera asista la o schimbare fundamentala in relatia dintre regimul comunist si Biserica Ortodoxa Rusa. Reactia imediata a celor din lumea libera a fost, desigur, negativa, sustinandu-se ideea ca ar fi vorba de o Biserica „comunizata” de Stalin, un fel de marioneta, prin care acesta arata Occidentului ca in URSS se respecta libertatea religioasa. In realitate, relatia dintre cele doua puteri se schimbase: Biserica traia minimum de existenta, intr-o societate care il nega pe Dumnezeu si propaga in mod vadit ateismul. Pentru regimul sovietic, biserica era un simplu instrument de control si manipulare.
BISERICA SUB COMUNISTI
Pentru regimul comunist, ideologia atee arata clar: „Religia este un opiu al popoarelor”. In perioada interbelica, Biserica Ortodoxa Romana s-a manifestat deschis impotriva persecutiei religioase din Rusia sovietica. In martie 1930, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane dadea o circulara prin care cerea slujitorilor si credincio silor sai sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu, pentru crestinii prigoniti peste Nistru. S-au pregatit chiar misionari pentru reevanghelizarea Rusiei pustiite de ateism, in eventualitatea unei caderi a regimul sovietic. Mai mult, in vremea celui de-al doilea razboi mondial, Biserica Ortodoxa Romana a desfasurat poate cea mai importanta misiune religioasa din istoria sa, cea a recrestinarii Transnistriei, teritoriul dintre Nistru si Bug, administrat de statul roman intre 1941-1944. Instalarea regimului comunist prin Guvernul lui dr. Petru Groza, in 6 martie 1945, gasea Biserica Ortodoxa Romana intr-o pozitie defensiva: noul regim politic intampina probleme cu acomodarea Bisericii la modelul sovietic, ce trebuia preluat si aplicat in cele mai mici detalii. Fidelitatea comuni stilor romani devenise atat de exagerata, incat, in mediul teologic ortodox din 1946-1947, circula zvonul ca Patriarhia romana va fi desfiintata si va fi preluata sub o jurisdictie moscovita. Aplicarea modelului sovietic presupunea un mare control asupra conducerii biserice sti asa ca guvernantii incearca reorganizarea ierarhiei ortodoxe. Regimul a cautat sa puna sa-i invrajbeasca pe clericii inferiori cu cei superiori dupa principiul “divide et impera”, metode la care se adaugau presiuni de ordin financiar, la care Biserica Ortodoxa Romana era obligata sa cedeze. In conformitate cu articolul 33 din Legea cultelor din 1948, Ministerul cultelor putea scoate de la salarizare pe un cleric care avea „atitudini antidemocratice”.
PAGINI NEGRE ALE ISTORIEI
Represiunea impotriva slujitorilor Bisericii era de fapt o noua persecutie, o revenire la vremurile de prigoana din vremea Imperiului roman. Lagarele initiate odinioara de regele Carol al II-lea erau acum redeschise, iar altele noi amenajate, la Targu Jiu, Caracal, Lugoj sau Slobozia. Arestarile si internarile in lagare au durat pana in toamna lui 1945: in octombrie 1945, la Bucuresti, avea sa se desfasoare Congresul cultelor din Romania, manifestare care trebuia sa exprime libertatea religioasa, dobandita dupa instalarea guvernului Petru Groza si atasamentul cultelor la politica promovata de comunisti. Valuri de arestari au avut loc in timpul alegerilor din noiembrie 1946, sau pe fondul procesului intentat lui Iuliu Maniu, in 1947, cand majoritatea slujitorilor ortodocsi au refuzat sa infiereze de la altar pe fostul sef al taranistilor romani. Dupa instalarea definitiva a regimului comunist in 1948, Bisericii i se permitea sa-si desfasoare misiunea numai intr-un spatiu liturgic bine precizat, cum era lacasul de cult, desi ochii vigilenti ai Securitatii isi faceau simtita prezenta si aici. De asemenea, toate publicatiile bisericesti intrau la tipar numai cu aprobarea Ministerului cultelor. Religia a fost scoasa din scolile de stat in august 1948 si toate eforturile patriarhul Justinian si ale ierarhilor pentru educarea tineretului in biserici au fost sortite esecului.
Parintele Craciun Oprea n-a vrut sa renunte la credinta, iar comunistii l-au pedepsit
DE LA SUTANA, LA ZEGHE
Pentru un control mai riguros asupra unei parti a credinciosilor crestini din Ardeal, regimul comunist a trecut la campania de readucere a greco-catolicilor la Ortodoxie, iar initiativa a fost desavarsita la 1 decembrie 1948, cand, in Monitorul Oficial, s-a publicat legea de desfiintare a Bisericii greco-catolice. Opozitiilor Sinodului, partidul le raspundea cu valuri de represiune: in noaptea praznicului „Adormirii Maicii Domnului” din 1952, printr-un simplu ordin de cabinet al ministrului Afacerilor Interne, sute de preoti care avusesera functii de decizie in institutiile Bisericii au fost retinuti, anchetati si trimisi la Canal, in injositoarea “brigada a hotilor”. Alti slujitori au fost arestati doar pentru faptul ca erau etichetati “chiaburi” de catre organele locale de partid, iar o categorie aparte a fost reprezentata de cei care au sprijinit rezistenta armata anticomunista din munti. Acuzatiile erau incadrate in vechiul Cod penal al regelui Carol al II-lea, din 1936, cu celebrul articol 209 „uneltire contra ordinii sociale” dedicat legionarilor, dar si in alte legi, precum Decretul regal 856/1938, privitor la „siguranta in stat”. In anii `50, comunistii aveau sa mai adauge articolul 193, pentru faptele, considerate penale, savarsite inainte de 23 august 1944, cu sintagma „activitate intensa contra clasei muncitoare”. In inchisorile comuniste, viata religioasa a capatat un tablou de catacomba: preotii arestati savarseau slujbe, incurajandu-i si dandule colegilor de suferinta incredere in ajutorul divin . In perioada 1958-1959, au fost arestati cei din jurul patriarhului, dar si multi preoti care “unelteau” impotriva regimului. Acesti clerici au fost „demascati” ca „ascultau posturile straine de radio”, comentand negativ, ca tineau „sedinte legionare”. Simpla calitate de a fi credincios sau teolog insemna a fi legionar: “Esti legionar pentru ca esti teolog si, fiind teolog, esti anticomunist, iar a fi anticomunist inseamna a fi legionar.” Pentru aceste „culpe” s-au dat pedepse grele, intre 10-25 ani de temnita grea. ntre 1963-1964, statul comunist, in dorinta de promova o destindere pe plan international, i-a gratiat pe toti detinutii politici, dar a incercat sa-i reeduce, pentru lumea socialista care aparuse intre timp.
 sursa:replicahd.ro